Printre gânduri…


În fiecare zi schimbăm omenia pe lucruri ieftine, vândute în rate pentru cei mai sceptici, să nu pară că dau prea mult pe ele…
Adunăm tristeţe şi răutate în suflete, negăsind nimic care să ne mulţumească pe deplin, umblăm cu privirea în jos, nu aţintită spre Cer. Căutam ceva, dar am pierdut lista cu dorinţe, scrisă la început de veac, atunci când ştiam ce vrem, eram însufleţiţi şi dornici să găsim Viaţa. Am schimbat de atâtea ori dorinţele încât le-am uitat pe toate, s-au amestecat într-o ceaţă profundă şi noi ne-am cufundat odată cu ea în uitare, în amorţeală.

În fiecare zi, cu primul gând, cu prima simţire scriem rânduri într-o nouă pagina în cartea cu file mai multe sau mai puţine, a vieţii noastre. Auzim sunete, vedem imagini, dar pare ca nu ne mai impresionează prea mult…
Trecem pasivi pe langă viaţă, ca un tren pus pe pilot automat. Nu ne facem timp să ascultăm imaginile şi să vedem sunetele cu sufletul, alergăm ca într-un vârtej obositor, plin de termene limită.

Avem părinţi, suntem copii. Avem copii, suntem părinţi, dar pare ca timpul nu ne ajunge să ne ascultăm cu sufletul unii pe alţii. Inima şi mintea ne sunt  pline de goana după vânt…
Câţi părinţi se mai opresc mai mult de o clipă pe zi să se gândească la toate lucrurile pe care le ştiu şi pot să le arate şi micuţilor pe care i-au adus pe lume? Câţi îşi mai fac timp în goana vieţii să-i înveţe pe aceşti omuleţi cu ochi întrebători, lucrurile bune pe care le pot face cu mintea şi mânuţele lor? Câţi mai ştiu să viseze alături de ei, să le asculte dorinţele şi frământarile inimii lor de copil?
Câţi îşi mai doresc să-i înveţe ce e iubirea, care crede totul, nădăjduieşte totul, suferă şi iartă totul…?
Câţi părinţi mai ştiu să fie destul de maturi, încât să fie un sprijin real şi de încredere pentru micuţii lor? Câţi îşi mai dau seama că tot ceea ce sunt, fac sau spun, devine parte din noile caractere ce prind contur…?
Câţi copii îşi mai doresc să-şi găsească un model autentic de urmat? Să fie diferiţi de mulţime, să-şi dorească din toată inima să dea tot ce au mai bun, în încercarea de a deveni Om…?

Advertisements

~ by Mădălina on November 25, 2009.

2 Responses to “Printre gânduri…”

  1. Traim intr-o lume materialista bazata pe stiinta si care ii indeparteaza pe oameni de Dumnezeu… goana zilnica dupa asigurarea celor necesare traiului ii face pe oameni sa ajunga ca niste roboti fara sentimente…. mi-a placut articolul, sa dea Domnul sa avem intelepciune sa ne putem indruma copiii pe drumul bun in viata.

  2. E adevărat, răspunsul la întrebarea: ”Nu-L mai auzi pe Dumnezeu? Ghici cine s-a depărtat…” ne arată pe noi ca vinovaţi şi implicit influenţăm şi pe cei din viaţa noastră, copii, părinţi, cei dragi. Lipsa Lui Dumnezeu în viaţa oamenilor urâţeşte viaţa de familie, ne depărtează tot mai mult de condiţia de Om…
    Să dea Domnul să avem inimi şi minţi pricepute pentru a ne trăi viaţa noastră şi a influenţa în bine pe a celorlalţi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: